Curator: Ileana Pintilie The weather stage of the economic, the political, the social, the aesthetic. The weather forecast of uncertainty. (Jean Baudrillard „Le Paroxyste indifferent”) Art’s position in today’s society, rendered vulnerable by the prolonged depression – an identity, authenticity, language crisis, no longer a conceptual (or ethical) landmark. Its model today seems blurred, weakened, diminished, questioned by everyone. The state of depression, though, engenders, in its turn, an indefinite, unpredictable situation, loaded with the troubled poetry of a blur: doubt, insecurity, uncertainty are states of mind, breeding restlessness and, in the end, tension. This tension, augmented, can trigger creation, can generate works of art, which could suitably express the contemporary anxiety, projected against a planetary scale. Inspired by reality, the image falls from its rational, objective position; it no longer reflects the clear concepts of the mind, but better fits the psychological expression.Deformation, fragmentation, the loss of meaning, the image divided in pixels, the blurring effect, acting upon representation, increase the initial uncertainties. The oversized contingency, the mirroring effect, the loss of meanings, depriving forms of contents, the noise, the cacophony, the game of shapes, words and puns are only some of the means of expression chosen by a group of artists. Artists: Aura Bălănescu, Ciprian Ciuclea, Cosmin Haiaş, Liliana Mercioiu Popa, Sorin Neamţu, Simona Nuţiu Gradoux, Sorin Oncu, Renee Renard, Andrei Rosetti, Liviu Saşa Stoianovici, Sorin Vreme, Tudor Vreme. Aura Bălănescu DESERT OF THE REAL immersive sculptural unit 220x160x300 În Simulacra and Simulation (1981) Jean Baudrillard descria alegoria simulării pornind de la o povestire a lui Borges prin care cartografierea imperiului umanităţii, atât de fin detaliată, avea să devină, ca declin al imperiului (“câteva rămăşiţe încă vizibile în deşert ce se reîntorc în substanţa solului… deşertul realului însuşi”), frumuseţea metafizică a unei abstracţii ce dublează realitatea sau chiar o înlocuieşte. Harta nu mai este, prin urmare, un punct referenţial al unui teritoriu, al unei fiinţe sau substanţe, ci devine chiar “un model al realului fără origine în realitate: un hiperreal”, în cele din urmă precesiunea simulacrumului încercând să refacă ceva ce a dispărut. Pornind de la conceptul desert of the real afirmat de Baudrillard, ambientul sculptural imersiv propune o deschidere perceptivă în conştiinţa privitorului prin revelarea planurilor de referinţă multidimensionale ce se ascund în spatele unei percepţii convenţionale – văzută ca descriere coerentă a realităţii. Prin urmare, lucrarea iese din dimensiunea unui obiect estetic ce trebuie înconjurat propunând, printr-un grad incipient de imersiune, o reflexie a unor realităţi profunde aflate într-o “ordine sacramentală” (considerată de Baudrillard ca un prim nivel al simulării realităţii), dar totodată prin deconstruirea succesivă a liniarităţii materiei reflexive se ating acele niveluri de denaturare a realului, a copiei în raport cu originalul, ceea ce duce la o nouă ordine în reprezentare, una magică în care semnele devin autoreplicante (simulacrum ca ultim nivel al simulării realităţii în hiperspaţiu). Noi putem astăzi simula realul în hiperspaţiu prin unităţi tehnologice miniaturizate, prin bănci de date şi sisteme aplicative software ca o sinteză deosebit de creativă a posibilelor modele combinatorii. | |||