Scopul proiectului. Interferența dintre artă și tehnologia digitală permite o translatare a limbajului artistic în contextul dispozitivelor, aplicațiilor și codurilor de programare pentru a obține elemente inedite în structura reprezentărilor vizuale, precum multidimensionalitatea, multimedialitatea. Dar mai cu seamă, în zona procesualității artistice este trasată o dimensiune performativă (action art), indusă participantului prin diverse grade de augmentare tehnologică (hand, body, mind tracking) în cadrul unor instalații interactiv-imersive, în scopul de a dezvolta acea formă supremă a libertății sale individuale, creativitatea, capabilă să discearnă și să transforme limitele realității tehnologizate în care trăim. De aici, obținerea simbolică a diplomei de <Artist de Proximitate>.
Etapa 1 / De la teorie la practică (coordonator Aura Bălănescu). Activarea participanților în procesul creativității pornește de la conștientizarea alfabetului specific desenului (punct, linie, suprafață, culoare, volum, spațialitate) – cu ce lucrăm. Dar mai ales, vor fi prezentate exemple relevante din istoria artei despre cum elementele de limbaj și genurile artistice au fost transformate în practici performative pe parcursul secolului al XX-lea, prin inserarea treptată a tehnologiei în procesualitatea artistică.
Etapa 2 / Implementarea digitală a elementelor de limbaj artistic în contextul dispozitivelor și aplicațiilor interactiv-imersive (coordonator Aura Bălănescu). Extinderea digitală a elementelor de limbaj artistic prin diverse grade de augmentare tehnologică (hand tracking / Leapmotion, body tracking / Oculus Rift) are drept scop dezvoltarea unor noi moduri de construcție, expresie și semnificație, ce deschid o breșă în structura indestructibilă a operei de artă tradițională prin experimentarea gradelor de libertate oferite de limbajul digital. Este oferită participantului posibilitatea de a interacționa și imersa în spațiul plastic al operei prin impunerea gândurilor, gesturilor, chiar a propriei corporalități cu impact major atât în configurația artistică, dar și în însușirea creativității.
Etapa 3 / Programarea creativă a elementelor de limbaj artistic (coordonator Norbert Olah). În procesul translatării limbajului artistic către cel digital este realizată o tranziție de la nivelul clasic de adresare-receptare vizuală în favoarea obținerii multimediei digitale. Sunt aduse în discuție corespondențe între vizual, auditiv, tactil, kinestezie, aceasta din urmă fiind recunoscută ca o activitate dinamică a întregii corporalități cu un impact major asupra întregii activități cerebrale, ce integrează caracteristicile celor două emisfere (rațiunea analitică și imaginația artistică).
Etapa 4 / Implementarea obiectuală (coordonator Miki Velciov). Cu ajutorul unor extensii corporale (extensia mâinii, de ex.) realizate la limita dintre funcționalitate și estetică (pseudo exo-schelete) prin interferența obiectuală dintre materialele naturale și cele artificiale (printate 3D), elevii vor fi invitați să experimenteze un altfel de a desena (în lumea fizică) prin implicarea propriei lor corporalități, ca o activitate perceptivă și mentală mult mai complexă decât dimensiunea vizuală și tactilă obișnuită a procesului creator tradițional.
Rezultatele proiectului. Dezvoltarea creativității este garantată prin însușirea competențelor teoretice cu privire la ce reprezentăm, ce percepem, ce gândim despre artă, dar și despre realitate în general, care este impactul prin care arta și tehnologia modifică ambientul sau ce aport creativ putem avea, noi ca indivizi sau colectivitate, pentru o realitate mai bună. Competențele teoretice vor fi transferate într-o serie de abilități practice de natură obiectuală, manufacturate performativ cu ajutorul unor extensii corporale (pseudo-schelete) situate la limita dintre funcționalitate și estetică, pe care elevii le vor genera pe parcursul atelierelor. De asemenea, reprezentările virtuale realizate cu ajutorul aplicațiilor digitale vor fi cuantificate în produse artistice cu statut obiectual prin utilizarea tehnologiilor de printare 2D (imprimarea termică pe textile, sacoșe, haine) și 3D (imprimarea obiectuală). De aici, produsele artistice (2D, 3D) vor deveni pretext de performanță corporală / a purta arta ca podoabă corporală în spațiul public. La finalul atelierelor, aceste produsele individuale vor fi montate în cadrul unei instalații ambientale colective, la care își vor aduce aportul toate cele trei grupe de elevi. Expoziția va putea fi vizionată de către publicul larg pe o perioadă determinată (două săptămâni), urmând ca ulterior lucrările să aparțină în exclusivitate autorilor.