ARLECHINUL, ca acţiune performativă contemporană dublu identitară
Expoziţia Arlechinul, derulată în luna martie 2010 prin participarea elevilor Liceului de Arte Plastice Timişoara, clasele V-VIII, reprezintă un răspuns la invitaţia proiectului colaborativ cu același titlu desfășurat la Palatul copiilor din Timişoara, în cadrul Concursului Interjudeţean de Artă Plastică. Aşa cum sugerează coordonatorii inițiatori – prof. Felicia Selejan și prof. Laura Teculescu, proiectul şi-a propus ca principal deziderat stimularea investigării artistice experimentale prin utilizarea tehnicilor și materialelor specifice departamentelor Sculptură / Modelaj şi Grafică.
Arlechinul reprezintă o temă des întâlnită în istoria reprezentărilor artistice, ceea ce reflectă caracterul versatil al acestui personaj cunoscut prin aparițiile sale de-a lungul secolelor, pornind cu literatura – Infernul lui Dante în Evul Mediu, apoi teatrul – Comedia dell’Arte tipică Italiei secolului al XVI-lea. Nu în ultimul rând, sunt importante abordările picturale ale secolului al XX-lea, când, încă din primele decenii, Pablo Picasso se dovedea a fi fascinat de fațetele nebănuite ale arlechinului, acesta devenind o temă de bază în evoluția viitoarelor sale portrete deconstruite. În istoria recentă, o abordare exemplară este cea a arlechinilor lui Corneliu Baba, considerați ca imagini emblematice în seria portretelor, chiar cu nuanță de autoportret. În opera sa, este evident că personajul îşi extrăgea esenţa dintr-o veche paradigmă a cercului totalizator (totalitarist) în care exista în mod firesc arhetipul servitorului comic la curtea regelui, capabil să detensioneze eventualele abuzuri de putere. Dar cât de interesantă mai poate fi această temă în contextul erei informației? În actualitate am putea găsi un echivalent în posibilitatea acordată de realitatea virtuală în a alege multiple faţete de tip avatar, sub imperiul cărora utilizatorul poate denunţa eventualele neajunsuri, ceea ce, iată, reprezintă chiar prototipul arlechinului.
Lucrările sculpturale pregătite pentru această expoziţie sunt rezultatul unor abordări polivalente. Mi s-a părut incitant să propun elevilor această temă prin prisma realizării unor acţiuni performative, în primul rând prin caracterul de dublu portret ce dorea să urmărească ideea arlechinului ca mască alternativă a propriei identităţi, fapt ce a implicat participarea autorilor în calitate de realizatori, dar și ca prezențe active în propria operă. Sculpturile de tip mască au fost realizate în tehnica modelării în lut peste care a fost aplicată culoare, având la bază exemple întâlnite în secolul al XX-lea, cum ar fi arta brută a lui Jean Dubuffet, sculpturile figurative colorate ale lui Mircea Roman sau Darie Dup. Prin urmare, dincolo de a fi simple forme obiectuale expuse într-un muzeu, lucrările au constituit rezultatul unor experimente dinamizate și dinamizatoare, pornind de la construcţia efectivă (simbol construit – deconstruit) până la expresivitatea şi incandescenţa maximă creată ca suprapunere performativă dublu identitară într-un decor graffitizat.
Coordonator proiect prof. Aura Bălănescu, Martie 2010
